Da, la pubertate emoțiile sunt parțial “hormonale” iar unele cercetări arată că modul în care sunt gestionate acasă poate să reducă sau să crească riscul de probleme emoționale pe termen lung,
Uneori ca parinte simti ca pendulezi intre minimalizarea emoțiilor („trece”) si alarmare excesivă. Ce ajută ?
Un studiu care a implicat peste 500 de adolescenți arată că atunci când părinții își critică, ignoră sau bagatelizează emoțiile, copiii au mai multe dificultăți de reglare emoțională. Când părinții oferă sprijin și ajută la găsirea de soluții, aceste dificultăți scad.
Iata cateva strategii care protejează preadolescentul:
- Recompensa / sprijin: oferi confort, empatizezi, il ajuți sa gaseasca singur soluții, se asociază cu mai puține dificultăți de reglare emoțională.
- Discuții despre emoții în mod calm și nejudicativ (inclusiv când lucrurile au trecut) ii ajuta sa rămâna mai liniștiți și mai conștienți de ce simt.
- Evita aceste strategii care cresc problemele:
- pedepsirea sau criticarea emoției în sine : „Nu mai plânge, că mă superi!”, „Ești prea sensibil(ă)”
- ignorarea emoțiilor („lasă că trece, nu e mare lucru”).
- reacționezi mai intens decât copilul (țipi, dramatizezi), ceea ce îi crește și lui nivelul de anxietate.
Durata, intensitatea, impactul.
Nu te întreba “sunt doar hormonii sau e grav?” , întreabă-te cât durează, cât de tare e și cât de mult îi afectează viața.
Răspunsul la aceste trei întrebări îți spune dacă e momentul să ceri ajutor.
Sunt mai degrabă normale pentru vârstă dacă:
- Schimbările de dispoziție apar, dar sunt trecătoare și există și perioade în care copilul se bucură, râde, se implică.
- Reacțiile intense nu blochează pe termen lung randamentul școlar, somnul, relațiile cu familia și prietenii.
Merită evaluare de specialitate dacă observi:
- Schimbare de dispoziție sau comportament care durează mai mult de două săptămâni, aproape în fiecare zi.
- Tulburări clare de funcționare: nu mai vrea sa mearga la școală, scăderi mari ale notelor la învățătură, se izolează constant, renunță la activitățile care îi plăceau.
- Plângeri frecvente somatice (dureri de cap, de burtă) fără cauză medicală clară, iritabilitate extremă, izbucniri foarte dese.
- Vorbe despre lipsă de sens, auto-rănire, moarte, comportamente de risc sau consum.
Revenind la intrebare: Cum știu, ca părinte, când să „las lucrurile să curgă” și când să intervin?
Interventie activa (inclusiv cu consultarea unui psiholog) atunci când:
- vezi schimbări mari și persistente în comportament, relații, școală;
- apar semne de depresie, anxietate sau comportamente de risc;
- instinctul tău îți spune că „nu mai e doar de vârstă”.
„Lași să curgă”, dar rămâi prezent(ă), când:
- emoțiile sunt intense, dar scurte și urmate de revenire;
- copilul își continuă, per total, viața: se joacă, râde, iese cu prieteni, merge la școală;
- poți să fii acolo, să validezi („înțeleg că îți e greu”), dar și să pui limite sănătoase, fără panică.
Bibliografie
Toenders și colab. (2024). Mood variability during adolescent development and its relation to mental health – studiu pe adolescenți despre cum schimbările de dispoziție pot preceda anxietate și depresie.
WHO (2025). Mental health of adolescents – fișă de informare despre frecvența și semnele tulburărilor emoționale la adolescenți.
Capital Area Pediatrics (2025). Child Mood Swings vs. Mental Health Concerns – ghid practic despre durata, intensitatea și impactul simptomelor.
Epic Counseling / alte ghiduri clinice (2025). Understanding Teen Mental Health: Normal Mood Swings vs Warning Signs – recomandări despre când să cauți ajutor.
Azevedo și colab. (2025). Parental Emotion Socialization and Difficulties in Emotion Regulation in Adolescence – studiu despre cum reacțiile părinților la emoțiile copiilor influențează reglarea emoțională.
Rieffe și colab. (2024). Development and validation of the short Parent–Child Emotion Communication questionnaire – arată că validarea emoțiilor de către părinți se leagă de copii mai calmi și mai conștienți de ce simt.
