Sau ar putea suna intrebarea ta si asa oare?: Este normal ce se întâmplă sau pierd controlul asupra copilului meu?
Intrebari justificate atunci cand observi des la copilul tau izbucniri emoționale, plâns/brusc iritare, reacții disproporționate
In cabinet clientii mei in varsta de 11-12 ani m-au corectat atunci cand i-am numit ca fiind la varsta pubertatii: “preadolescent, sunt preadolescent!”
Copilul tău nu „se strică”. Se reconstruiește de la interior spre exterior.
Mulți părinți simt că, odată cu pubertatea, copilul lor cel ascultător a suferit o schimbare negativă de personalitate. Realitatea este însă mult mai nuanțată. Ceea ce vedem la suprafață ca fiind rebeliune sau instabilitate este, de fapt, ecoul unor schimbări biologice și cerebrale care fac emoțiile mult mai intense și greu de controlat.
Motorul accelerează, dar frânele nu sunt montate.
În această perioadă, creierul preadolescentului funcționează după un “calendar de dezvoltare” asimetric. Sistemul limbic (responsabil de emoții și recompense) este deja la capacitate maximă, „accelerând” puternic. În schimb, cortexul prefrontal (centrul de control, logică și frânare) este încă în plin proces de construcție și nu va fi finalizat până în jurul vârstei de 25 de ani.
Rezultatul? O reacție emoțională care pare disproporționată pentru un adult este, pentru creierul preadolescentului, un răspuns biologic onest. In aceasta etapa de dezvoltare, el simte totul la intensitate maximă, fără a avea încă „echipamentul” necesar pentru a regla volumul.
De aceea preadolescentul poate ști teoretic „ce ar trebui să facă”, dar să nu poată aplica în moment de criză; pur si simplu reglarea emoțională este încă în construcție.
„Montagnes russes” al emoțiilor, o realitate neurochimică.
Nu este doar o stare de spirit, ci o fluctuație chimică. Studiile arată că variabilitatea stărilor emoționale atinge un vârf între pubertate și adolescența mijlocie. Această instabilitate depășește cu mult ceea ce experimentează copiii mici sau adulții. Reacțiile la stres sau respingere socială sunt resimțite fizic și psihic mult mai acut.
Schimbările de dispoziție nu sunt doar „dramă”
O analiză a mai multor studii arată ca hormonii pubertății (testosteron, estradiol) se leagă de mai multă variabilitate emoțională. Studiile longitudinale arată că variabilitatea negativă a dispoziției atinge un vârf în adolescența mijlocie și poate preceda niveluri mai mari de anxietate și depresie. Nu înseamnă că fiecare copil va avea o tulburare, dar emoțiile „pe valuri mari” sunt de așteptat în această perioadă. De aceea reacțiile intense merită luate în serios nu ca „teatrul vârstei”, ci ca semnalul care ne spune că preadolescentul are nevoie de sprijin în a învăța să își regleze emoțiile.
Hormonii nu sunt singura cauză, dar cresc „volumul” emoțiilor. Nu poți schimba hormonii copilului, dar poți fi tu regulatorul de volum. Felul în care reacționezi poate face emoțiile lui mai gestionabile sau mai copleșitoare. Atunci când rămâi calm în fața unei explozii de furie, ii împrumuti practic cortexul tau prefrontal pentru a-l ajuta să se regleze.
Ce poti face concret ?
- Înțelegând că aceste comportamente au o cauză biologică si ca exista o dificultate reală de procesare,
- Nu lua izbucnirile doar ca lipsă de respect, ci și ca semn că sistemul lui emoțional este supraîncărcat.
- Pune în cuvinte ce observi: „Pari foarte furios/foarte rănit acum”, în loc de „Calmează-te!”, “Nu ai motive sa fii furios”
- Păstreaza limitele, dar cu calm: „Nu e în regulă să țipi sau să lovești, dar sunt aici să vorbim când te liniștești.”
- Protejeaza somnul, pauzele de ecran și rutina zilnică, pentru că lipsa de somn și supra-stimularea cresc mult schimbările de dispoziție.
Nu ești un părinte incompetent și nu ai un copil defect. Pubertatea este o combinație de hormoni, creier în construcție și o lume perceputa ci fiind foarte intensă în care tu ești punctul lui de sprijin.
Bibliografie:
Toenders și colegii, 2024 – studii despre cum variază dispoziția copiilor și adolescenților și legătura cu sănătatea lor emoțională
Del Giacco și colegii, 2023 – cercetare care arată că un creier foarte reactiv emoțional la adolescenți poate fi legat de toleranță mai mică la stres și mai multă depresie în timp.
Saigal și colegii, 2024 – sinteză de studii despre hormonii pubertății și problemele de sănătate mintală la copii și adolescenți.
McRae și alți autori – articole de sinteză despre cum se dezvoltă în timp capacitatea de reglare emoțională în copilărie și adolescență.
