„Și noi ne tachinam când eram mici.”
„O să-i treacă.”
„Trebuie să învețe să fie mai tare.”
Sunt fraze spuse adesea cu intenții bune, dar care, fără să ne dăm seama, pot închide exact conversația de care copilul are cea mai mare nevoie.
Pentru că bullying-ul nu este o etapă firească a copilăriei.
Nu este o lecție de maturizare.
Și, cu siguranță, nu dispare de la sine.
Bullying-ul nu înseamnă o singură ceartă, o palmă „scăpată” sau o glumă nepotrivită. Este un comportament agresiv, intenționat, repetat, în care un copil sau un grup are mai multă putere (fizică, socială, de statut) și o folosește ca să provoace suferință altui copil care nu se poate apăra. Tocmai acest dezechilibru îl face atât de periculos și atât de greu de gestionat fără sprijinul adulților.
Spre deosebire de conflictele obișnuite dintre copii , care apar spontan din furie, frustrare sau teamă și se sting odată cu calmarea emoțiilor, comportamentele de bullying tind să continue, să se intensifice și să se transforme într-un tipar relațional dureros.
Bullying-ul este un fenomen grav, cu statistici alarmante în școlile românești: peste 50% dintre elevi raportează stări negative legate de școală, iar 93% din cei de la sat au fost victime cel puțin o dată în 2024.
Dacă un copil se teme de anumite pauze, anumite locuri sau anumite persoane, nu e un „incident”, e un posibil tipar de bullying.
Formele de bullying – unele se văd, altele se simt mult mai profund
Cea mai vizibilă formă este bullying-ul fizic: loviri, îmbrânceli, piedici, distrugerea sau deposedarea de obiecte personale. Deși aceste comportamente sunt grave prin ele însele, ceea ce rănește cel mai mult copilul nu este neapărat intensitatea lor, ci faptul că se repetă și apar, de cele mai multe ori, departe de ochii unui adult care ar putea interveni.
Bullying-ul verbal este însă mult mai răspândit. Poreclele, insultele, tachinările, intimidările sau mesajele discriminatorii pot părea „nevinovate” pentru cei din jur, dar pentru copilul vizat ele devin o voce internă care, în timp, îi erodează stima de sine.
Există apoi bullying-ul social, una dintre cele mai dureroase și mai greu de recunoscut forme. Excluderea, răspândirea zvonurilor, umilirea publică sau farsele menite să discrediteze un copil atacă direct nevoia fundamentală de apartenență. Pentru un copil, a fi scos din grup înseamnă adesea a simți că „nu este suficient de bun” pentru a fi acceptat.
Copilul nu trebuie să fie lovit ca să sufere. A fi scos din joc, să nu fie invitat nicăieri, e uneori mai dureros decât o palmă.
Odată cu tehnologia, bullying-ul a căpătat o dimensiune nouă cyberbullying:
- mesaje, mailuri, postări, poze sau filmări jignitoare;
- conturi sparte, comentarii abuzive, excluderi din grupuri online.
E periculos pentru că:
- se propagă extrem de repede;
- copilul nu poate „opri” distribuitul mesajelor;
- agresiunea îl urmărește permanent, în buzunar.
Recomandare -cheie: copilul să facă screenshot, să nu răspundă agresiv și să arate imediat unui adult de încredere.
Cât de frecvent este bullying-ul în școlile din România?
Datele existente arată o realitate care nu mai poate fi ignorată. Un număr semnificativ de copii declară că au fost excluși din grup, umiliți în fața colegilor, ținta zvonurilor sau a agresiunilor fizice repetate. Majoritatea elevilor spun că au asistat cel puțin o dată la o situație de bullying, iar mai mult de jumătate recunosc existența bullying-ului în mediul online.
Studiul Salvați Copiii 2016 arăta 30% excluderi și 78% martori; date 2023-2025 confirmă agravarea: 50% expuși, 80% martori, 16% victime repetate, 15% agresori. În rural, 93% afectați.
De ce nu suferă doar victima?
Este ușor să ne gândim că doar copilul agresat este afectat. În realitate, bullying-ul produce consecințe pentru toți copiii implicați.
Copiii victime pot dezvolta anxietate, depresie, tulburări de somn și alimentație, dureri fizice fără cauză medicală clară, scăderea performanței școlare sau refuzul de a mai merge la școală. De multe ori, corpul copilului începe să vorbească înainte ca el să poată pune în cuvinte ceea ce trăiește.
Efecte asupra agresorului:
Copiii care agresează nu sunt întotdeauna nesiguri sau retrași, așa cum se crede frecvent. Mulți dintre ei sunt populari, carismatici și orientați către statut social. Bullying-ul devine pentru ei o modalitate rapidă de a obține putere, control și atenție din partea grupului. Fără intervenție, aceste comportamente pot escalada în adolescență și la vârsta adultă.
Copiii care agresează sistematic au risc crescut ca în adolescență și la vârsta adultă să:
- consume alcool și alte substanțe;
- manifeste comportamente violente, delincvente, abandon școlar;
- se implice prematur în relații sexuale riscante;
- devină adulți predispuși la violență domestică și comportamente ilegale.
Bullying-ul repetat nu „se descarcă și gata”, ci se transformă într-un mod de a relaționa și controla pe ceilalți.
Efecte asupra martorilor
La rândul lor, copiii martori trăiesc zilnic într-un climat de nesiguranță. Tăcerea lor nu înseamnă indiferență, ci frică. Frica de a nu deveni următoarea victimă. În timp, această expunere constantă poate duce la anxietate, absenteism sau chiar imitarea comportamentelor agresive.
Martorii trăiesc zilnic într-o școală în care nu se simt în siguranță:
- pot lipsi mai des, din teamă;
- dezvoltă anxietate, neliniște, îngrijorare;
- pot prelua modele agresive „ca să nu fie următoarea victimă”;
- pot începe să consume alcool sau alte substanțe pentru a se integra.
Când adulții nu intervin, mesajul pentru toți copiii este: „asta e normal, asta e lumea”.
4 din 5 elevi sunt martori pasivi. Tăcerea lor încurajează agresorul, dar intervenția lor reduce incidentele cu 25%
